Beasts not monsters !

There are nights like this. Nights when you sit in your old, woody chair listening to sad, love songs.  You are calm and a little bit drunk but deep inside your soul something’s not ok. You know for a while that love infected your wounded heart. HAHA. Do you think that love knocks at your door and begs for acceptance?  Love is harsh. Love is a mother fucking beast. But God that beast…

If love is the beast, well missing someone is the leash that holds it, and nothing in the world makes a beast angrier than a leash. The lack of freedom to express itself.

We always associate these creatures with evilness, ugliness, fear. The only truth in this is the mystery. Smart people know about their real existence, stupid ones don’t and the luckiest ones find them. Actually, the fact is, that the best ones are among us, walking freely, making our lives better…making our lives. We intend to kill them, to ruin ourselves. I, myself, have been found by my beast a while ago and I fucking love it. It’s my closest companion. Thank God I didn't get a puppy.

But letting that aside, I miss her. I try to write but my self-control is gone.  I feel lost. I think I’m losing my mind but I have to carry on. I have to endure this torment. I have to pass the night. But it’s so hard… Every night becomes worse than the one before and every second that passes leaves scars on my heart. I need to heal! I need to pass the night! I need to see that light!...

My love! If you see this, come save me, please! I need to feel that heat, cuz it’s too cold and I’m alone. And if you search you’ll find me here, stuck, waiting for my half. Don’t be scared! Go further and be amazed by greatness. Walk slowly, run faster… stop for a moment and enjoy. Come closer! The light is fading slowly. You are so close. In 5 more steps you find me and you know… We’re not gonna leave this soon. We are deep inside my beast.      

             And as the creature rises and looks up at the sky, it knows that world’s a jungle and it’s the lion now.               

Fiecare cu patima lui...

     Cred ca fiecare om are o slabiciune. Mi se pare imposibil sa fi perfect. Unii oameni beau mult, altii fumeaza, altii fumeaza altceva si tot asa pana cand ajungem sa realizam ca fiecare lucru din lumea asta poate fi un viciu pentru cineva. Ei bine viciul meu nu e material, ci sentimental. Slabiciunea mea e dragostea pentru Ea.
     Stau si ma gandesc daca obsesia mea face din dragoste un lucru rau, daca o pune in aceeasi oala cu cafeaua si drogurile. Nu. Clar nu. Atunci de ce dragostea ar fi buna si celelalte vicii nu? Pai nu e nici ea perfecta. Da! Dragostea are defectele ei si cel mai mare dintre ele e ca te face vulnerabil. Indiferent cand o intalnesti, daca o intalnesti vreodata, te simti ca un copil mic ce descopera pentru prima data ciocolata. Esti uimit , iti place, vrei mai multa si cand se termina, te distruge psihic. Tanjesti dupa ea, te deprima, te streseaza si dintr-o data o regasesti si esti iar bine. Dar diferenta dintre ciocolata si dragoste e ca cea din urma nu se termina niciodata daca e de calitate.
     Da, sunt un drogat. Cu totii suntem. Sunt imbatat in fiecare zi cu mireasma Ei si cat se poate de "high" atunci cand O ating. Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi viata mea fara viciul asta. Ar fi groaznic, ar fi oribil. Stiu ca ma face mai fragil dar nu mai am cum sa scap de el si nici nu vreau, mi s-a integrat in ADN, e parte din mine acum, si da, ma face mai slab, dar cine zice ca trebuie sa fi puternic?
     Poate ca va intrebati de ce i-am atribuit muzei mele majuscule. Simplu. Eu cred ca daca exista un Dumnezeu el e iubire. In toate religile e mentionat ca Dumnezeu e prin propria-i fiinta dragoste. Ei bine, Ea e Dumnezeul meu. Ea este cea cu care ma inteleg perfect, cu Ea adorm in gand, cu Ea ma trezesc dimineata, Ea ma sfatuieste si Ea ma ajuta. Nu am cuvinte destule sa O pot descrie. Ideea e ca drogul meu e Dumnezeu si daca asta e un lucru rau atunci nu mai inteleg ce e binele

     Vad zi de zi oameni care se plang de iubire, care spun ca i-a ranit prea mult, care spun ca nu merita o a doua sansa, ca nu are rost sa sufere pentru asa ceva. Nu dragostea i-a ranit ci prostia, orgoliul, egoismul. Prosti destul sa creada ca si-au gasit jumatatea, orgoliosi intr-atat incat sa tina de o relatie care ar trebui sa reziste singura si egoisti, ooo, atat de egoisti incat sa ceara, sa vrea, sa astepte de la celalalt. Nu vi cu pretentii, nu gandesti, nu te mandresti, ci simti. Lasi drogul sa te cuprinda ca un virus. Cand simti ca celalalt e la fel, cand sti ca te uiti in ochii lui/ei si te vezi pe tine, cand fiecare lucru despre celalalt ti se potriveste, ai inceput sa te droghezi. Si pentru prima oara esti high. Ce bine e sus acolo... Si cand ai sa te droghezi destul, cand ai sa urci destul de sus, s-ar putea sa ma vezi si pe mine in varf de tot.
     Incetati sa mai credeti ce vedeti la televizor, incetati sa va mai faceti false iluzii despre viata, incetati sa va mintiti singuri. Nu spun ca drogurile sunt bune, nu spun ca iubirea e rea, nu spun nici ca nu e asa. Va spun parerea mea. Eu cred ca viciile ne mentin in viata, ca ele ne fac fericiti. Asa ca hai sa profitam la maxim de lucrurile astea. Hai sa mergem fiecare si sa ne drogam, fiecare cu ce simte. Sa tragem o tigare, sa gustam un vin bun, sa ne rugam, sa ne tinem iubirea in brate... Hai sa savuram putin din fericire, caci la finalul zilei, ba nu, la finalul zilelor vrem sa vedem ce-am realizat. Eu vreau sa vad o poza ca asta.

                                                              Voi ?

In toiul noptii

     Cand se lasa inserarea trupul tau gol si parfumat se asterne alene pe patul moale acoperit cu matasuri fine. Prin geam o adiere racoroasa patrunde si iti netezeste formele divine lasandu-ti un mic fior pe spate. Ma astern si eu langa tine asemeni unui chip diform, bizar ce-si cauta fara speranta jumatatea. Asemeni unui animal de prada arunc priviri lihnite catre ceea ce-mi doresc. Sunt atat de aproape de tine....
     Te tragi incet, incet, spre mine simtindu-mi caldura. Te-ndrepti spre mine asemeni unei feline ce se unduieste in lumina lunii. Cu manutele tale mici ma cuprinzi de ceafa si ma saruti usor. Doar un sarut. Atat a fost de-ajuns si mi-ai dat lumea peste cap. Te-ntorci cu spatele la mine si te invelesti cu bratul meu. Ce-mi poate fi menit a atinge... Ce piele fina, ce buze, ce sani, ce solduri...
     Te cuibaresti mai mult in mine simtind protectia ce ti-o ofer. Esti atat de puternica in esenta si totusi atat de firava...
     In cateva clipe adormi si in perfectiunea clipei simt ca am tot ce imi doresc. Nu vreau sa fiu niciunde, nicicand, vreodata. De as putea as opri timpul doar ca sa te tin langa mine pentru eternitate. Sunt fericit? Ma scald in fericire in momentul asta.
      Iti aud inima ticaind aceleasi ritmuri pe care le-am invatat deja. Nu-i inteleg limbajul dar stiu ca eu sunt cel cu care vorbeste. Asa face in fiecare noapte. Eu o ascult iar ea acopera linistea asurzitoare cu micile ei batai. Ar vrea si inima mea sa-i raspuna dar s-a oprit. Nici ea, nici eu nu intelegem pe deplin ce se intampla, de-i vis ori realitate si de e realitate, tu ce esti? 
      In fine... se face tarziu si-as vrea sa-ti spun inainte sa rasara soarele ca te iubesc. Te iubesc nespus asa cum esti tu, asa cum ma faci pe mine sa fiu. Te iubesc pentru ca langa tine traiesc in alta lume. Una mai pura, mai blanda, mai colorata. 
      Termin ce-aveam de zis, imi pun capul pe perna langa al tau, avand grija sa-ti simt parul ce se-ntinde pe umerii tai goi si incerc sa adorm. 
      Fie ca noaptea sa-ti fie calauza spre meleagurile pe care sufletul tau a luat forma.Fie ca visul tau sa-ti reaminteasca de acasa, de locul din care ai venit aici ... de Rai. Te-astept de dimineata in aceleasi brate in care ai aterizat si prima data si din care , cred eu, nu o sa mai pleci vreodata. Noapte buna !

Mesaj pentru regina !

     Obisnuiam sa spun acum mult timp ca imi doresc sa cunosc multe femei cu care sa fac sex, ca vreau sa vad locuri minunate si ca sper ca intr-o zi sa am foarte multi bani. Asta intelegeam printr-o viata frumoasa.
     Nu am inteles decat de curand ca viata nu e frumoasa decat impartita cu cineva. Doar tu-mi spuneai la un moment dat ca acasa nu e un loc, ci o persoana. Esti atat de romantica... Am realizat ca nu imi regasesc bucuria decat in zambetul tau, cel mai frumos si cutremurator zambet pe care l-am vazut.
     Mi-aduc aminte cum ne-am cunoscut si cat de neincrezator eram ca o sa te am vreodata. Mi-aduc aminte cum ma minteam ca nu te plac si totusi cat de bucuros eram cand imi spuneai ca iti lipsesc. Nici acum nu pot sa imi explic ce te-a facut sa ma alegi pe mine dintre toti. Tot ce stiu e ca ai ales bine.
     Intotdeauna mi-am imaginat ca dragostea te loveste pe strada si te da cu curu'-n sus dar nu e asa. Ea intra ca un venin in inima si se imprastie in tot corpul cu timpul, incet. Da, dragostea e ca un venin ce te omoara incet incet, dar nu cred ca e un mod mai frumos de a muri. 
     Stau singur in camera asta si ma gandesc la tot ce ai facut pentru mine. Stau si realizez cum m-ai transformat din pustiul ce eram intr-un barbat. Ma tot intreb mereu daca ai sa fi aici intotdeauna cand o sa am nevoie de tine. Nu as putea spune vreodata ca am invatat tot, ca am inteles totul la tine. Esti un mister ce m-a cuprins pe de-a-ntregul si-mi place. Al naibii sa fiu daca nu ador chestia asta. 
     Schimb subiectul si ma gandesc la cat de scurta e viata si cat de multe as vrea sa iti arat pe lumea asta. In cate locuri as vrea sa mergem, cate lucruri as vrea sa facem, cate imbratisari calduroase vom imparti de-a lungul vietii, cate saruturi se vor pierde pe trupurile noastre fierbinti in orele diminetii, cate gemete de placere vor rasuna in noapte si cate priviri, fixe, pline de pasiune vor fi trimse dintr-un suflet in altul. Abia astept ziua in care am sa ma trezesc dimineata langa singura fata pe care as putea vreodata sa o iubesc mai mult decat pe tine, sa o iau in brate, sa o pup si sa realizez cat de frumoasa e. Sa-mi spuna: Neata tati, te iubesc! iar o mana fierbinte sa ma mangaie pe ceafa si o voce la fel de calda, care obisnuieste de ceva timp sa imi dea fiori sa spuna "A vrut sa zica: <<Te iubim>>"
     As fi in stare sa te pastrez langa mine atata timp? Oare am sa aud aceste lucruri vreodata? Oare merit? Nu stiu. Nimeni nu poate sti. Dar n-am sa stau cu mainile in san sa astept vreo minune. Am de gand sa te cuceresc in fiecare zi, sa iti aduci aminte cu fiecare clipa care trece unde ti-e locul si unde intotdeauna iti vei gasi alinare. In aceleasi brate care te vor incalzi in noptile reci, care te vor trece pragul, care-ti vor indeplini orice dorinta si care sper eu , vor fi ale mele. 
     Nu vreau sa te trezesti langa mine si sa spui: asta nu mai e barbatul de care m-am indragostit. De fapt, nu vreau sa te trezesti niciodata. Vreau sa traiesti in visul asta frumos alaturi de mine. Dar vreau e un cuvant atat de posesiv si nu detin nimic la tine. Tot ce am e tot ce imi daruiesti tu, desi aud cateodata, cand e liniste si sunt singur inca un ticait in piept. Cred c-ai uitat ceva la mine :-??
     Probabil simti acelasi lucru. Probabil lupti in fiecare zi ca sa ma tii langa tine dar nu am nevoie de asta. Sunt mult prea lipicios ca sa ma dezlipesc de tine. Nu, nu vreau sa faci ceva pentru mine. Tot ce-mi doresc e sa te-asezi intr-un fotoliu imens de plus, sa te lasi pe spate si sa vezi lumea din jurul tau ca pe un regat. Iar eu o sa am grija sa te fac regina mea. :*

Revelatia !!

   

     Stiu ca suntem o groaza de insi pe lumea asta care am simtit fericirea. Cu totii o savuram din cand in cand si ne bucuram de gustul ei sofisticat dar oare cat de multi simtim ca am fabricat-o noi insine.
     Aceasta seara este si va ramane pentru totdeauna una dintre cele mai speciale seri din viata mea. Si nu pentru ca am facut ceva deosebit sau pentru ca am obtinut ceva, ci pentru ca, in seara asta, o bucatica infima de Rai s-a pogorat la mine in suflet.
   
     Era trecut de ora 22:00 si ma simteam deja super epuizat. Muza mea lenevea obosita la mine in brate intr-o pozitie complet irelevanta pentru acest text. Totul a decurs cum trebuie pana cand ingerasul asta mic de care va vorbesc, copilul asta, s-a gandit ca ar fi dulce daca ar adormi acolo.
     In clipa aceea ceva magic s-a intamplat. Cu mainile ei blande m-a cuprins dupa gat si m-a strans la pieptul ei gingas pana cand suflurile ni s-au sincronizat. Simteam cum trupul ei imi misca mainile la fiecare inhalare. Simteam respiratia ei lenta si buzele fierbinti pe umarul meu iar tot ce inseamna realitate s-a topit. O urma doar a mai rams printre imensitatile unui vis frumos pe care somnul nu mi l-ar fi putut imagina vreodata. Cu fiecare mangaiere pe spate un strop de pace se mai scurgea in haul sufletului meu. Caci mai presus de toate am nevoie de afectiune si daca demoni sunt inauntru atunci sunt morti cu totii, fiindca cel mai frumos inger mi-a patruns in cele mai ascunse colturi.
     Am stat si m-am uitat in gol iar printre milioanele de furnicaturi si emotii ce mi-au cutreierat prin minte, o revelatie mi-a parut mai speciala incat am zis ca merita sa o impart cu voi:
   
     E minunat sa simti ca inima nu bate doar ca sa pompeze sange, de fapt nu cred ca o mai face de ceva timp. E extraordinar sa ai in brate o mana de viata ce ti se-aseamana atat de mult, ceva de care n-ai crezut ca ai nevoie dar de care nu te mai poti desprinde vreodata. Cum numesti asta daca nu minune? Nu multi stiu despre ce vorbesc pentru ca pana nu o simti, nu poti s-o intelegi, dar crede-ma, cand ai s-o simti, viata nu va mai fi la fel.
    Stau cateodata si ma intreb daca am simtit cu totii asta sau eu sunt prea norocos. Te uiti in jurul tau zi de zi si nu vezi altceva decat fete de oameni ocupati, unii chiar amuzati, dar oare simte cineva ce inseamna cu adevarat fericirea? Caci eu unul nu vad in oameni decat chipul ei si stiu ca daca fac ceva il fac doar pentru ea. Ce poti sa apreciezi de la viata asta mai mult decat persoana care se uita in ochii tai, varsa o lacrima si iti multumeste ca existi? Munca? Banii? Frumusetea? Toate dispar haotic inainte sa realizezi ca le-ai avut si cu ce-ai ramas?
     Iti spun eu ce se intampla cu tine cand tineretea se termina, cand banii se cheltuie si frumusetea dispare. Ramane inteligenta. Si spune-mi cat de destept ai fost cand ti-ai evitat jumatatea ? O sa stai singur peste multi ani, o sa pui totul cap la cap si sti ce o sa realizezi?

     Ca esti batran. Vei crede c-ai facut ceva in viata, te vei uita in urma si vei vedea doar o urma de pasi, dar ai uitat ceva...e un drum facut pentru doi.

Ce mai astepti ?

Te scoli de dimineata si esti singur

E frig si e pustiu si-oftezi.

Ai vrea sa fie langa tine acum

Sa o saruti,s-o imbratisezi...

Dar ea-i departe cu cine stie cine

Si lipsa ei iti frange inima

De ce inseamna atata pentru tine

De ce simti ziua asta ultima ?

Are ceva special in ochii ei caprui.

Priveste adanc in sufletul tau gol;

Il umple cu misterul pasiunii

Iar tu in lipsa ei cu alcool.

Ii simiti fiece zambet inauntru

Visezi la chipul ei divin

O vezi in fiecare fata -

Fara de ea nici cerul nu-i senin

Gandesti ca ea nu simte asta

Te zvarcolesti ca un dement

Incerci s-o vezi in viitor

Dar esti blocat in haos, in prezent.

Asculti doar muzica de jale

Si nu prea mai mananci nimic

Ai vrea sa-ti schimbi ceva in suflet

Dar esti si inutil si mic ...

Te tine in viata fericirea ei

E simplul lucru ce-a ramas

Gandul ca ea e bine acum

Ca nu-i si ea intr-un impas

Poate iti trebuie doar timp

Poate ca va fi langa tine

Poate ca totul e minciuna

Poate ca totul va fi bine...

Si totusi vocea ei trezeste amintiri.

Te simti legat strans de trecut

Observi ca soarele e-absent

Si ziua abia a inceput

Cuprinzi perna in ale tale brate.

Esti slab si tremuri ca un prost

Ce naiba se intampla oare

De cand ai devenit asa anost?

Iti dai trei palme,te ridici

Incerci sa te tii pe picioare

Iti iei curaj sa-i spui ce simti,

Ca poate asa nu te mai doare

Astepti sa treaca ziua grea

Sa vina seara linistita

Sa ii vorbesti cu -ncredere

S-o faci sa se simta iubita.

........

O regasesti la ea in pat

Frumoasa ca intotdeauna

Speciala in felul ei de a fi

Cum n-a mai fost vreodata una.

Ciocani cu spaima in fereastra

Ea te aude si te vede

Observi un chip angelic mic

Spre geam usor cum se repede

II vezi in ochi sclipirea vietii

Si zbuciumul din interior

Admiri rochita ce se-asterne

Pe trupul ei aproape gol

Deschide incet,incetisor

Obstacolul ce sta-ntre voi

Ridica palma ei fierbinte

Si va uneste pe-amandoi

Te-atinge si se frange totul.

In inima ta,neincetat,

Mii de emotii se izbesc

Cu forte greu de imaginat

Ea sare afara incetisor

Si-n brate ti se regaseste

Te strange cald la pieptul ei

Si simti cum pulsul vostru creste

Parfumul ei deosebit de dulce

Iti invadeaza acum plamanii

Iubesti cum cade peste voi

Lumina innobilata a lunii

Se uita acum in ochii tai

Si nu mai stie ce sa zica

Sunteti atat de aproape acum

Distanta e atat de mica

Respira greu si te admira

Iar tu-i pui mana pe obraz

O tragi usor usor spre tine

Si o saruti in plin extaz

E aventura si caldura.

Nimic nu mai sta intre voi

Sunteti doar unul impreuna

Lipsiti de grijuri si nevoi

Nu ai crezut ca fara vorbe

Iubirea ei o poti detine

Dar astepta ca o nebuna

Nicicand pe altul,ci pe tine

Iti pare rau c-ai suferit

Si-ai stat sedat in disperare

Cand ea era insingurata

Ranita,fara de-alinare

Tot ce-a fost rau s-a destramat

Si pretutindeni e magie

Nimeni nu poate sa ti-o ia

Ea-i pentru tine pe vecie

Si timpul sta acum in loc

Si va asterne primavara

E prea frumos si mult prea cald

Traind sub stele in asta seara

E liniste si pace iar

Si asa va fi mereu de-acum

Caci sunteti doi in lumea larga,

Calatorind pe-acelasi drum.

Doar ea..

Romantism doar mai gasesti,

si uneori,

dar unde-i dragostea adevarata?

Traita in milioane de culori,

De pasiune si curaj imbratisata ?

Ea nu se da si nu se cumpara,

nicicum;

nici nu se pierde ori se cere.

Ea se traieste si se moare doar cu ea

Si se amplifica pan' la durere.

Ea nu se leaga absolut, sub nicio forma,

nicaieri,

de viata buna ori fericire.

E plina de urcusuri si declinuri

Umpluta fara de masura cu placere.

Ea arde in suflet patimas,

mereu,

lipsita de promisiuni desarte si ambitii

“Iubeste si vei fi iubit”

Nu este una din conditii.

Ea iti priveaza libertatea interioara

permanent

de orisice gand ori traire.

Te focuseaza pe contrastul eminent

Dintre persoane si a ta iubire.

Ea e cu siguranta pura si speciala

intotdeauna,

deosebita in felul ei ciudat.

Dar niciodata nu-i curata,inocenta

Ea fiind complexa intru complicat.

Ea face dintr-un nimeni, un nimic,

cumva,

un cineva,ceva .

Iti face din monotonia ce te-apasa

Un univers divers ce-i numai pentru ea.

Ea iti da si tot ea iti ia,

pe veci,

simtiri cum nu ai mai trait

Te face ca sa crezi ca e doar una.

“Doar ea te poate face fericit.”

Te minti, te-nlaturi de la posibilitati

nenorocit

si orb si oare pentru ce ?

Ca sa ai sufletu-mpacat

Dar viata ta pe unde e ?

Ea nu se-agata peste tot

aievea,

cum o face orice simtire

Dar cand rodeste undeva minunea

E ca un cancer fara amutire

Ea nu tocmeste pentru tine

e clar

un strop marunt de atentie.

Ea te rapeste din plictis

Testeaza limite la maxim,la perfectie.

Ea roade in interior, arsura chiar,

venin,

cand inima-i lipsita de cel drag.

Gelos e cel ce-o simte pe deplin

Si condamnat sa nu treaca acest prag.

Ea iti transforma inocenta, puritatea,

fara mila,

in aventura, haos, vag.

Te ia din lumea ta cea draga

Departe, pe un alt meleag.

Ea nu-i vulgara si fara de valoare

nicidecum

ci doar e calda si nebuna

Ea-ti pune-n sufletul blajin,mieros

Porniri fara tagda ce rasuna.

Ea se reflecta in ochi blajini

duiosi,

oglinda in spirit imortal

Cum soarele reflecta in mare

Doar raze calde de cristal.

Ea nu se poate ascunde in fire,

normal,

exista-n tot ceea ce faci.

Tu poti doar s-o imbini cu tine

Decat sa minti mai bine taci.

Ea rezoneaza-n celalalt

constant

distruge orice defect

Chiar daca nu e pe deplin egala

Nimic in lumea asta nu-i corect.

Ea te-ntareste ,te forteaza

chiar dur

sa schimbi mereu ce-i rau.

Te pune sa calci in picioare

Si ucizi pentru ce e al tau

Ea e-un miracol si-o povara,

e limpede,

nu se compara cu nimic.

O antiteza descrisa in emotii

Prin inima ce tremura aritmic.

Ea nu cunoaste nici rusine, nici orgoliu

nimic

ce ar putea s-o duca spre pierzare.

Pentru cine-o detine in fiece chip

E leac pentru orice si alinare.

Ea molipseste totu'n calea ei,

schimband,

sub orice forma om si loc.

Preface in mod magic neplacutul

Facand dntr-un asin un inorog.

Ea iti ofera in ceas de moarte

incrancenat

atunci cand nu mai ai nimic, speranta.

Iti da un scop sa mai traiesti

Goneste ignoranta.

Distrugi,sfarsesti si infestezi

nesabuit

tot ce-ntalnesti in jurul tau.

Pana cand ea-ti apare in plan.

Si ti-ai gasit un Dumnezeu.

Ea e ceva neconceput

sfintit

far' de asemanare.

Traiesti, iubesti pan' la sfarsit

Caci dragostea nu moare.

Ea nu dispare,nu se duce

niciunde

chiar de o izgonesti.

Adanc in inima s-afunda

Cu amintiri tu o hranesti.

Ea e suspin,frumos,divin

miracol

sfarsind terestru in pacat.

Ea naste printre inimi blande

Si altereaza neincetat.

Ea este necesara doar cand e;

esenta

ce roieste in univers necunoscut

E loterie atunci cand te gaseste

Placere ori chin nemaivazut

Ea este incontrolabila mereu

nesabuita

in ceea ce creeaza

Gonesti prin viata clandestin

Si fara ea ti-e groaza.

Ea te transforma-ntrun ciudat

un maniac

cu vise mari de egoist.

Ea stie tot ce simti,vorbeste

In mintea ta de nedescris.

Ea este tot ce poate fi

perfecta

azi,aici si acum.

Iti da senzatia ca plutesti
Dar nu mai poti sa iesi din fum.

Noapte

     O seara racoroasa de mai! Urme de agitatie pateaza linistea amurgului, iar soarele, parca plictisit de atata miscare se retrage in sanctuarul lui, tragand dupa el ultimele raze sangerii ale zilei. Acolo undeva, unde lumina se izbeste de crusta maiestuoasa a Pamantului, unde abisul isi atinge limitele, acolo, undeva, speranta si iubirea mea isi incearca norocul la fereastra celei mai frumoase femei. Aceeasi fereastra la care mii de barbatii si orgolii s-au frant este acum sub presiunea dorului meu...iar tocul vibreaza sub semnul amorului meu parca prea insistent.Ce altceva ar putea misca filtrul  dintre protectia camerei sale si pustietatea lumii la ora asta tarzie, intr-o noapte atat de docila si macabra daca nu o dragoste dainuitoare si arzatoare?
     Mi-o imaginez imbracata intr-o rochita de noapte de un bleu proaspat, racoros, invelita intr-o plapuma alba ca de omat si mult prea grea pentru trupul ei gingas. O vad aruncand in parfumul camerei mici rasuflari fierbinti, cutremuratoare. Ii consider mintea zvarcolindu-se la granita dintre realitate si vis, nemaiputand sa controleze corpul ce se asterne mult prea inocent in patul gol. E atat de fragila si totusi atat de puternica in indiferenta ei...Sunt aproape sigur ca nici nu remarca gandurile mele fortandu-si intrarea...
     Stau deja de ceva timp si parca sper in gol. Ma ridic din pat mai mult din disperare si merg la baie. In oglinda vad un romantic mult prea inrait pentru ateismul emotional din ziua de azi. De ce continui sa cred ca-i la fel cand ea probabil imi considera existenta in viata ei asemeni unei ploi de vara, placuta si energica dar mai cu nimic speciala. Parasesc lumina orbitoare si reflexia chipului meu obosit si ma indrept catre pat, lipsit de orice speranta. Dar inainte sa ma culc  remarc un vant usor ce tremura in cearsafuri. Reconstruiesc traseul spre odihna, grabindu-ma sa inchid fereastra, iar cand o fac, ceva nemaipomenit se intampla.
     Un sunet infim imi gadila timpanul, se incruciseaza cu ideile mele si se rataceste in trecutul imediat. Ma intorc speriat cu fata spre luna, ma apropii de balcon si simt... Ating geamul cu degetele tremurande si simt mai tare...Dar ce e asta? Nu stiu ce se intampla. Ma uit cum geamul tremura agresiv in tocul lui - un fulger mental, un zambet lung, si stiu...

Trezirea !!

                                                                 

Chiar nu conteaza cum vorbesti

Ci ceea ce-ti doresti sa spui

Felul in care te gandesti,

Ideea in care te propui -

Nu minti pe nimeni far' de rost

Nu'nseli din prea multa iubire

Nu poti sa-i iei pe toti de prosti...

Dupa pacat nu-i izbavire.

Crezi ca mai poti sa pacalesti

Cand tot ce-ai fost e un esec?

De ce tot haos iti doresti?

Chiar nu mai pot sa te-nteleg.

Visezi sa te ridici din praf,

Sa te renasti ca phoenix-ul.

Esti singurul tau coregraf,

Nu-ti ruina spectacolul !

Degeaba intelegi conditia

Si o percepi ca pe-un cosmar...

Cat timp nu schimbi munitia,

Tu tragi in gol,cu gust amar.

Esti sec, esti plin, nici nu mai stii

Ce mai traiesti, ce iti doresti...

La dracu, cine vrei sa fii?

Cand ai de gand sa te gasesti?

Si cand te-ntorci ,cand vii,ce esti?

Ce monstru te mai reprezinta?

Cu cate voci ai sa graiesti?

Pe cate-ai sa le pui sa minta?

De te privesti, esti o epava.

De te asculti,te ingrozesti

Ai lacrimi multe,si de lava.

Prin ochi de jale te privesti.

Tre' sa-ntelegi ca esti perfect

Ca cineva asa te vede

Ca pentru ea nu esti defect.

Ci esti o floare in iarba verde

Nu mai rastalmacii memorii

Vrei sa te schimbi ,fa-o acum!

Greselile sunt azi istorii.

NU VREI sa te intorci din drum.

De vrei sa traiesti in povesti

Cu doar un lucru tu ramai.

Ca nu conteaza ce vorbesti

Ci ceea ce-ti doresti sa spui.

The things you feel :

      Do you love her ?

      Do you ever stare at the ceiling wondering if she dreams about you? Do you ever feel her ghostly touch on your chest and the heat that comes with it ?

      I was asking myself these. Then, yesterday i thought some more and i came to this:

      I miss her legs crossing mine and those cold feet. I miss her little ass stuck to my body while her hand grabs me closer just to fell my vibe, just to keep her warm and protected. I miss the nights when she does that, when she turns around in her deep sleep covering me with her hair... that long, soft, sexy hair ...

      I miss the mornings when she wakes up with that lazy face of hers and she forces a smile just to make my day better. Her tiny,gentle hand crossing my hair with insecure movements. Her kiss creating the greatest reactions in my body.The tension,the sparkles in her eyes...i think i am too careless to call sparkles the flames that burn my demons everyday, from the heat of which my iced hell is melting, just like my manhood.

      Day by day i see how special she is. I make sacrifices for her but i never call them that. I don't charge the beautiful things we make with such a connotation. We are doing them because it makes the other happy, it makes us, both, happy. And when we are happy, we play. We play like two kids, running around, tickling, pinching each other with joy.

      I see the world through her eyes and it is perfect.

      She is the music that doesn't play in your ears but in your body, the one that makes you dance for no reason. The sound that gets stuck on your brain and never gets out again, but me,  i never play it at lower volume, i never shut it down.

      I always wondered what she would have done if she was in trouble, then i looked inside and felt my little angel lighting my darkness. I sometimes feel like that, when i make a decision , when i need support, when i feel alone....

      I miss the strength she gives me , the man she makes me look like. I never felt so special before and i never will.

      I don't search my happiness anymore because i found out where it is, it's in her, but not inside, it's literally, materialized in her. She's the woman of my life ! I need her !

      Will i ever feel otherwise ? Hell no.

      So do you think you feel this? Do you know what you feel?

       Do you love her ?