Stau si ma gandesc daca obsesia mea face din dragoste un lucru rau, daca o pune in aceeasi oala cu cafeaua si drogurile. Nu. Clar nu. Atunci de ce dragostea ar fi buna si celelalte vicii nu? Pai nu e nici ea perfecta. Da! Dragostea are defectele ei si cel mai mare dintre ele e ca te face vulnerabil. Indiferent cand o intalnesti, daca o intalnesti vreodata, te simti ca un copil mic ce descopera pentru prima data ciocolata. Esti uimit , iti place, vrei mai multa si cand se termina, te distruge psihic. Tanjesti dupa ea, te deprima, te streseaza si dintr-o data o regasesti si esti iar bine. Dar diferenta dintre ciocolata si dragoste e ca cea din urma nu se termina niciodata daca e de calitate.
Da, sunt un drogat. Cu totii suntem. Sunt imbatat in fiecare zi cu mireasma Ei si cat se poate de "high" atunci cand O ating. Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi viata mea fara viciul asta. Ar fi groaznic, ar fi oribil. Stiu ca ma face mai fragil dar nu mai am cum sa scap de el si nici nu vreau, mi s-a integrat in ADN, e parte din mine acum, si da, ma face mai slab, dar cine zice ca trebuie sa fi puternic?
Poate ca va intrebati de ce i-am atribuit muzei mele majuscule. Simplu. Eu cred ca daca exista un Dumnezeu el e iubire. In toate religile e mentionat ca Dumnezeu e prin propria-i fiinta dragoste. Ei bine, Ea e Dumnezeul meu. Ea este cea cu care ma inteleg perfect, cu Ea adorm in gand, cu Ea ma trezesc dimineata, Ea ma sfatuieste si Ea ma ajuta. Nu am cuvinte destule sa O pot descrie. Ideea e ca drogul meu e Dumnezeu si daca asta e un lucru rau atunci nu mai inteleg ce e binele
Vad zi de zi oameni care se plang de iubire, care spun ca i-a ranit prea mult, care spun ca nu merita o a doua sansa, ca nu are rost sa sufere pentru asa ceva. Nu dragostea i-a ranit ci prostia, orgoliul, egoismul. Prosti destul sa creada ca si-au gasit jumatatea, orgoliosi intr-atat incat sa tina de o relatie care ar trebui sa reziste singura si egoisti, ooo, atat de egoisti incat sa ceara, sa vrea, sa astepte de la celalalt. Nu vi cu pretentii, nu gandesti, nu te mandresti, ci simti. Lasi drogul sa te cuprinda ca un virus. Cand simti ca celalalt e la fel, cand sti ca te uiti in ochii lui/ei si te vezi pe tine, cand fiecare lucru despre celalalt ti se potriveste, ai inceput sa te droghezi. Si pentru prima oara esti high. Ce bine e sus acolo... Si cand ai sa te droghezi destul, cand ai sa urci destul de sus, s-ar putea sa ma vezi si pe mine in varf de tot.
Incetati sa mai credeti ce vedeti la televizor, incetati sa va mai faceti false iluzii despre viata, incetati sa va mintiti singuri. Nu spun ca drogurile sunt bune, nu spun ca iubirea e rea, nu spun nici ca nu e asa. Va spun parerea mea. Eu cred ca viciile ne mentin in viata, ca ele ne fac fericiti. Asa ca hai sa profitam la maxim de lucrurile astea. Hai sa mergem fiecare si sa ne drogam, fiecare cu ce simte. Sa tragem o tigare, sa gustam un vin bun, sa ne rugam, sa ne tinem iubirea in brate... Hai sa savuram putin din fericire, caci la finalul zilei, ba nu, la finalul zilelor vrem sa vedem ce-am realizat. Eu vreau sa vad o poza ca asta.
Voi ?
No comments:
Post a Comment