Un loc de-atunci

     Cat de tarziu e acum...
     Observ imbatranirea peisajului in aceeasi reflexie in care ma remarc evident mult mai matur, format pe veci de numarul nesfarsit de esecuri, cicatrizat de durerea prea puternica din suflet, mult prea intensa pentru a mai fi stapanita, ce parca a inceput sa-mi schimbe fizic corpul. In ochi a disparut de mult sclipirea vietii lasand in urma doar niste globuri dense de cristal, ciudat de lucide avand in vedere ce ganduri negre ascund. Aplec spre apa mainile mele tremurande si incerc sa simt tristetea dar tot ce fac e sa deformez si mai mult chipul ce-mi pare acum de nerecunoscut. Nu imi mai pot gasi zambetul ce alta data obisnuia sa lumineze in ochiul asta de apa. Incerc sa fortez unul dar licarul dispare asemenei unei stele cazatoare.


     Descopar cu debusolare ca nici soarele nu mai e ce a fost odata. El nu era un astru mai demult, atunci cand inima mea batea pe ritmurile alteia, ci era o persoana, un chip de om menit sa-mi lumineze ziua indiferent de starea vremii. Ma uit acum in jurul meu si singura lumina provine de la focul ce l-am facut sa ma incalzeasca. Ironic, acum mult timp un astfel de foc ardea in pieptul meu si-al ei. Ciudat, dar parca nu mai stiu ce-nseamna caldura de atunci.

     Dar oare-s eu cel ce se schimba sau e doar peisajul? Gandesc la fel, vad eu la fel, simt eu la fel? Da, simt... simt rau de tot ! Si-nseamna ca gandesc ca un nebun? Si-atunci, ce sens au toate astea? Ma-nvart in jurul cortului aici in mijlocul padurii si m-opresc... gandesc, si tac. Nefericirea nu se stinge in fel si chip cu micile sclipiri. Ea stavileste in eternitate parca-asteptand sa vina impacarea asa cum eu hoinar astept sa se intoarca soarele pe cer, dar el s-a stins de mult, prea repede pentru o seara de mai, si ce mai seara...

     Uitandu-ma adanc, in sufletul padurii aud un vuiet, un vuiet clar de frig si noapte, de parca sufletul se zbate undeva adanc si nu are scapare. E disperare, dor, minciuna, amaraciune sau suspin nu stiu... ce stiu e ca e acolo si striga in mii de feluri tragandu-ma pe mine in jos. Si stau lipit la margine de pom si mana-ntind spre intuneric si rasuflu... un abur mic si cald se stinge in fata mea. E gerul de afara si m-apasa, cu-aceeasi greutate cu care dealul mai apasa pe campii si dorul peste suflet. Imi numar respiratiile si m-aud, m-aud cum stau nebun si-mi plang de mila in ignoranta mea fata de mine. Caci ma distrug usor cu fiecare in parte, simt cum ma sting dar nu prea pot.

     Ma trag usor in spate si ma-ntind, am corpul amortit de-atata lupta. Ma intind si-astept ca locul asta sa se schimbe intr-un final, dar stau, si stau si incep usor s-adorm.

 

       La margine de foc, la usa unui cort, in mijlocul padurii-n noapte un muribund adoarme, visand probabil la ceva frumos, cantand in mintea lui ultimul vers, dansand inca o data doar cu ea. Zambeste si se stinge. Nimeni va sti de va mai prinde o alta raza in ochi, nici el nu-i sigur ca mai poate. Ce stie doar, e ca e bine si e cald in asta noapte chiar daca focul langa el s-a stins. In el acolo e inca zi, o zi de mai candva intr-un an cand ei erau doar amandoi, pe-acelasi loc, aici in mijlocul padurii si adormeau imbratisati pe frunze in fata stelelor... dar ea s-a dus si el e aici imbratisat doar de lumina lor...

   

Cum sa salvezi o viata.

      Stii care e momentul cel mai aiurea? Ala in care realizezi ca stai in mijlocul camerei singur si te uiti pe pereti. Stai la 2 dimineata si asculti muzica pe care crezi ca ceilalti nu o asculta pentru ca e speciala doar pentru tine
      Prostii.
      Ti-e dor de ea si stai ca un prost. O sa incerci sa imi spui cat de mult ai incercat, cat de mult iti doresti si cat de rau iti pare pentru fiecare prostie pe care ai facut-o si pe care o vei mai face. Esti un prost. Spune-mi te rog de cate ori te-ai simtit asa cat timp ai fost cu ea, de cate ori te-ai gandit ca iti faci rau si tie si ei? Iti spun eu. Niciodata! Si stii de ce ? Pentru ca ai fost destul de egoist sa crezi ca e a ta. Pentru ca nu ai inteles niciodata ce inseamna ea cu adevarat si ce isi doreste ea, pentru ca ai presupus ca merge bine daca te saruta cand ii aduci flori. Boule!

      Partea cea mai interesanta e ca nu poti ajunge mai jos de atat. Esti in punctul in care poti ramane sau din care poti incepe sa urci. Misca-ti fundul si fa ceva, pentru tine, pentru ea, pentru cineva. Intoarce-te la locul in care ai gresit, in momentul in care ai gresit si da-i o palma idiotului care a pierdut totul. Te intrebi daca mai poti sa o ai vreodata? Probabil ca da, probabil ca nu. Partea cea mai importanta e cu ce te-ai ales tu din toata schema asta. Ce ai invatat? Pai iti spun eu. 
      Ai invatat ca daca ar fi sa alegi intre a acorda atentie si a intelege ce vrei tu , ai alege sa nu te misti de pe scaunul ala pana nu termina ce are de zis. Ai mai invatat ca nu poti cumpara fericirea si nu poti sterge greselile cu nimic, nici macar cu un zambet fals de-al ei. Si-ai mai invatat ceva. Ai mai aflat ca in viata asta ai sa pierzi de fiecare data cand crezi ca detii ceva. Nu nu. Viata asta e prea complicata ca tu sa o poti intelege. dar ceea ce poti face e sa o traiesti,ca si cum ar fi, nu, nu ultima , ca si cum de asta ar depinde toata fericirea din jurul tau, pentru ca da, influentezi totul in jurul tau si esti unic. Crezi sau nu cu un simplu gand si o atingere poti face viata cuiva mai buna intr-o zi sau poti regasi un zambet, chiar acel zambet ce iti lipseste atat de mult. Nu mai fii egoist, lasa de la tine chiar si cand ai dreptate! De ce? La urma urmei ce conteaza mai mult: sa ai dreptate sau sa fii fericit? De ce iti doresti sa ai dreptate? Ca sa fii inteles nu? De ce ai vrea ca fiecare parte a ta sa fie inteleasa? Esti un mister, fie ca vrei fie ca nu, dar poti fi unul minunat.
      Acum tot ce ai de facut e sa iti stergi mutra aia idioata de pe fata, sa opresti muzica, sa te speli pe fata si sa iesi afara in lumea asta murdara de necaz si rautate si sa faci putina curatenie. Iar dupa ce termini, adu-ti aminte c-ai ratat o pata acolo unde e cel mai important. Pana la urma nicio femeie nu ar rezista unui barbat care o ajuta la curatenie. Si are atata nevoie de asta...

PS: In ultima ta zi probabil ai fura sau ai rade sau ai face ce-ti trece prin cap. Aia nu e fericire, e nimic. Vrei sa te bucuri? Invata sa simti viata, sa gusti din fericire si sa lasi si pe altcineva sa guste din ea. Ai grija ce faci, prostule !

Beasts not monsters !

There are nights like this. Nights when you sit in your old, woody chair listening to sad, love songs.  You are calm and a little bit drunk but deep inside your soul something’s not ok. You know for a while that love infected your wounded heart. HAHA. Do you think that love knocks at your door and begs for acceptance?  Love is harsh. Love is a mother fucking beast. But God that beast…

If love is the beast, well missing someone is the leash that holds it, and nothing in the world makes a beast angrier than a leash. The lack of freedom to express itself.

We always associate these creatures with evilness, ugliness, fear. The only truth in this is the mystery. Smart people know about their real existence, stupid ones don’t and the luckiest ones find them. Actually, the fact is, that the best ones are among us, walking freely, making our lives better…making our lives. We intend to kill them, to ruin ourselves. I, myself, have been found by my beast a while ago and I fucking love it. It’s my closest companion. Thank God I didn't get a puppy.

But letting that aside, I miss her. I try to write but my self-control is gone.  I feel lost. I think I’m losing my mind but I have to carry on. I have to endure this torment. I have to pass the night. But it’s so hard… Every night becomes worse than the one before and every second that passes leaves scars on my heart. I need to heal! I need to pass the night! I need to see that light!...

My love! If you see this, come save me, please! I need to feel that heat, cuz it’s too cold and I’m alone. And if you search you’ll find me here, stuck, waiting for my half. Don’t be scared! Go further and be amazed by greatness. Walk slowly, run faster… stop for a moment and enjoy. Come closer! The light is fading slowly. You are so close. In 5 more steps you find me and you know… We’re not gonna leave this soon. We are deep inside my beast.      

             And as the creature rises and looks up at the sky, it knows that world’s a jungle and it’s the lion now.               

Fiecare cu patima lui...

     Cred ca fiecare om are o slabiciune. Mi se pare imposibil sa fi perfect. Unii oameni beau mult, altii fumeaza, altii fumeaza altceva si tot asa pana cand ajungem sa realizam ca fiecare lucru din lumea asta poate fi un viciu pentru cineva. Ei bine viciul meu nu e material, ci sentimental. Slabiciunea mea e dragostea pentru Ea.
     Stau si ma gandesc daca obsesia mea face din dragoste un lucru rau, daca o pune in aceeasi oala cu cafeaua si drogurile. Nu. Clar nu. Atunci de ce dragostea ar fi buna si celelalte vicii nu? Pai nu e nici ea perfecta. Da! Dragostea are defectele ei si cel mai mare dintre ele e ca te face vulnerabil. Indiferent cand o intalnesti, daca o intalnesti vreodata, te simti ca un copil mic ce descopera pentru prima data ciocolata. Esti uimit , iti place, vrei mai multa si cand se termina, te distruge psihic. Tanjesti dupa ea, te deprima, te streseaza si dintr-o data o regasesti si esti iar bine. Dar diferenta dintre ciocolata si dragoste e ca cea din urma nu se termina niciodata daca e de calitate.
     Da, sunt un drogat. Cu totii suntem. Sunt imbatat in fiecare zi cu mireasma Ei si cat se poate de "high" atunci cand O ating. Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi viata mea fara viciul asta. Ar fi groaznic, ar fi oribil. Stiu ca ma face mai fragil dar nu mai am cum sa scap de el si nici nu vreau, mi s-a integrat in ADN, e parte din mine acum, si da, ma face mai slab, dar cine zice ca trebuie sa fi puternic?
     Poate ca va intrebati de ce i-am atribuit muzei mele majuscule. Simplu. Eu cred ca daca exista un Dumnezeu el e iubire. In toate religile e mentionat ca Dumnezeu e prin propria-i fiinta dragoste. Ei bine, Ea e Dumnezeul meu. Ea este cea cu care ma inteleg perfect, cu Ea adorm in gand, cu Ea ma trezesc dimineata, Ea ma sfatuieste si Ea ma ajuta. Nu am cuvinte destule sa O pot descrie. Ideea e ca drogul meu e Dumnezeu si daca asta e un lucru rau atunci nu mai inteleg ce e binele

     Vad zi de zi oameni care se plang de iubire, care spun ca i-a ranit prea mult, care spun ca nu merita o a doua sansa, ca nu are rost sa sufere pentru asa ceva. Nu dragostea i-a ranit ci prostia, orgoliul, egoismul. Prosti destul sa creada ca si-au gasit jumatatea, orgoliosi intr-atat incat sa tina de o relatie care ar trebui sa reziste singura si egoisti, ooo, atat de egoisti incat sa ceara, sa vrea, sa astepte de la celalalt. Nu vi cu pretentii, nu gandesti, nu te mandresti, ci simti. Lasi drogul sa te cuprinda ca un virus. Cand simti ca celalalt e la fel, cand sti ca te uiti in ochii lui/ei si te vezi pe tine, cand fiecare lucru despre celalalt ti se potriveste, ai inceput sa te droghezi. Si pentru prima oara esti high. Ce bine e sus acolo... Si cand ai sa te droghezi destul, cand ai sa urci destul de sus, s-ar putea sa ma vezi si pe mine in varf de tot.
     Incetati sa mai credeti ce vedeti la televizor, incetati sa va mai faceti false iluzii despre viata, incetati sa va mintiti singuri. Nu spun ca drogurile sunt bune, nu spun ca iubirea e rea, nu spun nici ca nu e asa. Va spun parerea mea. Eu cred ca viciile ne mentin in viata, ca ele ne fac fericiti. Asa ca hai sa profitam la maxim de lucrurile astea. Hai sa mergem fiecare si sa ne drogam, fiecare cu ce simte. Sa tragem o tigare, sa gustam un vin bun, sa ne rugam, sa ne tinem iubirea in brate... Hai sa savuram putin din fericire, caci la finalul zilei, ba nu, la finalul zilelor vrem sa vedem ce-am realizat. Eu vreau sa vad o poza ca asta.

                                                              Voi ?

In toiul noptii

     Cand se lasa inserarea trupul tau gol si parfumat se asterne alene pe patul moale acoperit cu matasuri fine. Prin geam o adiere racoroasa patrunde si iti netezeste formele divine lasandu-ti un mic fior pe spate. Ma astern si eu langa tine asemeni unui chip diform, bizar ce-si cauta fara speranta jumatatea. Asemeni unui animal de prada arunc priviri lihnite catre ceea ce-mi doresc. Sunt atat de aproape de tine....
     Te tragi incet, incet, spre mine simtindu-mi caldura. Te-ndrepti spre mine asemeni unei feline ce se unduieste in lumina lunii. Cu manutele tale mici ma cuprinzi de ceafa si ma saruti usor. Doar un sarut. Atat a fost de-ajuns si mi-ai dat lumea peste cap. Te-ntorci cu spatele la mine si te invelesti cu bratul meu. Ce-mi poate fi menit a atinge... Ce piele fina, ce buze, ce sani, ce solduri...
     Te cuibaresti mai mult in mine simtind protectia ce ti-o ofer. Esti atat de puternica in esenta si totusi atat de firava...
     In cateva clipe adormi si in perfectiunea clipei simt ca am tot ce imi doresc. Nu vreau sa fiu niciunde, nicicand, vreodata. De as putea as opri timpul doar ca sa te tin langa mine pentru eternitate. Sunt fericit? Ma scald in fericire in momentul asta.
      Iti aud inima ticaind aceleasi ritmuri pe care le-am invatat deja. Nu-i inteleg limbajul dar stiu ca eu sunt cel cu care vorbeste. Asa face in fiecare noapte. Eu o ascult iar ea acopera linistea asurzitoare cu micile ei batai. Ar vrea si inima mea sa-i raspuna dar s-a oprit. Nici ea, nici eu nu intelegem pe deplin ce se intampla, de-i vis ori realitate si de e realitate, tu ce esti? 
      In fine... se face tarziu si-as vrea sa-ti spun inainte sa rasara soarele ca te iubesc. Te iubesc nespus asa cum esti tu, asa cum ma faci pe mine sa fiu. Te iubesc pentru ca langa tine traiesc in alta lume. Una mai pura, mai blanda, mai colorata. 
      Termin ce-aveam de zis, imi pun capul pe perna langa al tau, avand grija sa-ti simt parul ce se-ntinde pe umerii tai goi si incerc sa adorm. 
      Fie ca noaptea sa-ti fie calauza spre meleagurile pe care sufletul tau a luat forma.Fie ca visul tau sa-ti reaminteasca de acasa, de locul din care ai venit aici ... de Rai. Te-astept de dimineata in aceleasi brate in care ai aterizat si prima data si din care , cred eu, nu o sa mai pleci vreodata. Noapte buna !

Mesaj pentru regina !

     Obisnuiam sa spun acum mult timp ca imi doresc sa cunosc multe femei cu care sa fac sex, ca vreau sa vad locuri minunate si ca sper ca intr-o zi sa am foarte multi bani. Asta intelegeam printr-o viata frumoasa.
     Nu am inteles decat de curand ca viata nu e frumoasa decat impartita cu cineva. Doar tu-mi spuneai la un moment dat ca acasa nu e un loc, ci o persoana. Esti atat de romantica... Am realizat ca nu imi regasesc bucuria decat in zambetul tau, cel mai frumos si cutremurator zambet pe care l-am vazut.
     Mi-aduc aminte cum ne-am cunoscut si cat de neincrezator eram ca o sa te am vreodata. Mi-aduc aminte cum ma minteam ca nu te plac si totusi cat de bucuros eram cand imi spuneai ca iti lipsesc. Nici acum nu pot sa imi explic ce te-a facut sa ma alegi pe mine dintre toti. Tot ce stiu e ca ai ales bine.
     Intotdeauna mi-am imaginat ca dragostea te loveste pe strada si te da cu curu'-n sus dar nu e asa. Ea intra ca un venin in inima si se imprastie in tot corpul cu timpul, incet. Da, dragostea e ca un venin ce te omoara incet incet, dar nu cred ca e un mod mai frumos de a muri. 
     Stau singur in camera asta si ma gandesc la tot ce ai facut pentru mine. Stau si realizez cum m-ai transformat din pustiul ce eram intr-un barbat. Ma tot intreb mereu daca ai sa fi aici intotdeauna cand o sa am nevoie de tine. Nu as putea spune vreodata ca am invatat tot, ca am inteles totul la tine. Esti un mister ce m-a cuprins pe de-a-ntregul si-mi place. Al naibii sa fiu daca nu ador chestia asta. 
     Schimb subiectul si ma gandesc la cat de scurta e viata si cat de multe as vrea sa iti arat pe lumea asta. In cate locuri as vrea sa mergem, cate lucruri as vrea sa facem, cate imbratisari calduroase vom imparti de-a lungul vietii, cate saruturi se vor pierde pe trupurile noastre fierbinti in orele diminetii, cate gemete de placere vor rasuna in noapte si cate priviri, fixe, pline de pasiune vor fi trimse dintr-un suflet in altul. Abia astept ziua in care am sa ma trezesc dimineata langa singura fata pe care as putea vreodata sa o iubesc mai mult decat pe tine, sa o iau in brate, sa o pup si sa realizez cat de frumoasa e. Sa-mi spuna: Neata tati, te iubesc! iar o mana fierbinte sa ma mangaie pe ceafa si o voce la fel de calda, care obisnuieste de ceva timp sa imi dea fiori sa spuna "A vrut sa zica: <<Te iubim>>"
     As fi in stare sa te pastrez langa mine atata timp? Oare am sa aud aceste lucruri vreodata? Oare merit? Nu stiu. Nimeni nu poate sti. Dar n-am sa stau cu mainile in san sa astept vreo minune. Am de gand sa te cuceresc in fiecare zi, sa iti aduci aminte cu fiecare clipa care trece unde ti-e locul si unde intotdeauna iti vei gasi alinare. In aceleasi brate care te vor incalzi in noptile reci, care te vor trece pragul, care-ti vor indeplini orice dorinta si care sper eu , vor fi ale mele. 
     Nu vreau sa te trezesti langa mine si sa spui: asta nu mai e barbatul de care m-am indragostit. De fapt, nu vreau sa te trezesti niciodata. Vreau sa traiesti in visul asta frumos alaturi de mine. Dar vreau e un cuvant atat de posesiv si nu detin nimic la tine. Tot ce am e tot ce imi daruiesti tu, desi aud cateodata, cand e liniste si sunt singur inca un ticait in piept. Cred c-ai uitat ceva la mine :-??
     Probabil simti acelasi lucru. Probabil lupti in fiecare zi ca sa ma tii langa tine dar nu am nevoie de asta. Sunt mult prea lipicios ca sa ma dezlipesc de tine. Nu, nu vreau sa faci ceva pentru mine. Tot ce-mi doresc e sa te-asezi intr-un fotoliu imens de plus, sa te lasi pe spate si sa vezi lumea din jurul tau ca pe un regat. Iar eu o sa am grija sa te fac regina mea. :*

Revelatia !!

   

     Stiu ca suntem o groaza de insi pe lumea asta care am simtit fericirea. Cu totii o savuram din cand in cand si ne bucuram de gustul ei sofisticat dar oare cat de multi simtim ca am fabricat-o noi insine.
     Aceasta seara este si va ramane pentru totdeauna una dintre cele mai speciale seri din viata mea. Si nu pentru ca am facut ceva deosebit sau pentru ca am obtinut ceva, ci pentru ca, in seara asta, o bucatica infima de Rai s-a pogorat la mine in suflet.
   
     Era trecut de ora 22:00 si ma simteam deja super epuizat. Muza mea lenevea obosita la mine in brate intr-o pozitie complet irelevanta pentru acest text. Totul a decurs cum trebuie pana cand ingerasul asta mic de care va vorbesc, copilul asta, s-a gandit ca ar fi dulce daca ar adormi acolo.
     In clipa aceea ceva magic s-a intamplat. Cu mainile ei blande m-a cuprins dupa gat si m-a strans la pieptul ei gingas pana cand suflurile ni s-au sincronizat. Simteam cum trupul ei imi misca mainile la fiecare inhalare. Simteam respiratia ei lenta si buzele fierbinti pe umarul meu iar tot ce inseamna realitate s-a topit. O urma doar a mai rams printre imensitatile unui vis frumos pe care somnul nu mi l-ar fi putut imagina vreodata. Cu fiecare mangaiere pe spate un strop de pace se mai scurgea in haul sufletului meu. Caci mai presus de toate am nevoie de afectiune si daca demoni sunt inauntru atunci sunt morti cu totii, fiindca cel mai frumos inger mi-a patruns in cele mai ascunse colturi.
     Am stat si m-am uitat in gol iar printre milioanele de furnicaturi si emotii ce mi-au cutreierat prin minte, o revelatie mi-a parut mai speciala incat am zis ca merita sa o impart cu voi:
   
     E minunat sa simti ca inima nu bate doar ca sa pompeze sange, de fapt nu cred ca o mai face de ceva timp. E extraordinar sa ai in brate o mana de viata ce ti se-aseamana atat de mult, ceva de care n-ai crezut ca ai nevoie dar de care nu te mai poti desprinde vreodata. Cum numesti asta daca nu minune? Nu multi stiu despre ce vorbesc pentru ca pana nu o simti, nu poti s-o intelegi, dar crede-ma, cand ai s-o simti, viata nu va mai fi la fel.
    Stau cateodata si ma intreb daca am simtit cu totii asta sau eu sunt prea norocos. Te uiti in jurul tau zi de zi si nu vezi altceva decat fete de oameni ocupati, unii chiar amuzati, dar oare simte cineva ce inseamna cu adevarat fericirea? Caci eu unul nu vad in oameni decat chipul ei si stiu ca daca fac ceva il fac doar pentru ea. Ce poti sa apreciezi de la viata asta mai mult decat persoana care se uita in ochii tai, varsa o lacrima si iti multumeste ca existi? Munca? Banii? Frumusetea? Toate dispar haotic inainte sa realizezi ca le-ai avut si cu ce-ai ramas?
     Iti spun eu ce se intampla cu tine cand tineretea se termina, cand banii se cheltuie si frumusetea dispare. Ramane inteligenta. Si spune-mi cat de destept ai fost cand ti-ai evitat jumatatea ? O sa stai singur peste multi ani, o sa pui totul cap la cap si sti ce o sa realizezi?

     Ca esti batran. Vei crede c-ai facut ceva in viata, te vei uita in urma si vei vedea doar o urma de pasi, dar ai uitat ceva...e un drum facut pentru doi.