O seara racoroasa de mai! Urme de agitatie pateaza linistea amurgului, iar soarele, parca plictisit de atata miscare se retrage in sanctuarul lui, tragand dupa el ultimele raze sangerii ale zilei. Acolo undeva, unde lumina se izbeste de crusta maiestuoasa a Pamantului, unde abisul isi atinge limitele, acolo, undeva, speranta si iubirea mea isi incearca norocul la fereastra celei mai frumoase femei. Aceeasi fereastra la care mii de barbatii si orgolii s-au frant este acum sub presiunea dorului meu...iar tocul vibreaza sub semnul amorului meu parca prea insistent.Ce altceva ar putea misca filtrul dintre protectia camerei sale si pustietatea lumii la ora asta tarzie, intr-o noapte atat de docila si macabra daca nu o dragoste dainuitoare si arzatoare?
Mi-o imaginez imbracata intr-o rochita de noapte de un bleu proaspat, racoros, invelita intr-o plapuma alba ca de omat si mult prea grea pentru trupul ei gingas. O vad aruncand in parfumul camerei mici rasuflari fierbinti, cutremuratoare. Ii consider mintea zvarcolindu-se la granita dintre realitate si vis, nemaiputand sa controleze corpul ce se asterne mult prea inocent in patul gol. E atat de fragila si totusi atat de puternica in indiferenta ei...Sunt aproape sigur ca nici nu remarca gandurile mele fortandu-si intrarea...
Stau deja de ceva timp si parca sper in gol. Ma ridic din pat mai mult din disperare si merg la baie. In oglinda vad un romantic mult prea inrait pentru ateismul emotional din ziua de azi. De ce continui sa cred ca-i la fel cand ea probabil imi considera existenta in viata ei asemeni unei ploi de vara, placuta si energica dar mai cu nimic speciala. Parasesc lumina orbitoare si reflexia chipului meu obosit si ma indrept catre pat, lipsit de orice speranta. Dar inainte sa ma culc remarc un vant usor ce tremura in cearsafuri. Reconstruiesc traseul spre odihna, grabindu-ma sa inchid fereastra, iar cand o fac, ceva nemaipomenit se intampla.
Un sunet infim imi gadila timpanul, se incruciseaza cu ideile mele si se rataceste in trecutul imediat. Ma intorc speriat cu fata spre luna, ma apropii de balcon si simt... Ating geamul cu degetele tremurande si simt mai tare...Dar ce e asta? Nu stiu ce se intampla. Ma uit cum geamul tremura agresiv in tocul lui - un fulger mental, un zambet lung, si stiu...
Thursday, May 22, 2014
Noapte
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment