Fiecare cu patima lui...

     Cred ca fiecare om are o slabiciune. Mi se pare imposibil sa fi perfect. Unii oameni beau mult, altii fumeaza, altii fumeaza altceva si tot asa pana cand ajungem sa realizam ca fiecare lucru din lumea asta poate fi un viciu pentru cineva. Ei bine viciul meu nu e material, ci sentimental. Slabiciunea mea e dragostea pentru Ea.
     Stau si ma gandesc daca obsesia mea face din dragoste un lucru rau, daca o pune in aceeasi oala cu cafeaua si drogurile. Nu. Clar nu. Atunci de ce dragostea ar fi buna si celelalte vicii nu? Pai nu e nici ea perfecta. Da! Dragostea are defectele ei si cel mai mare dintre ele e ca te face vulnerabil. Indiferent cand o intalnesti, daca o intalnesti vreodata, te simti ca un copil mic ce descopera pentru prima data ciocolata. Esti uimit , iti place, vrei mai multa si cand se termina, te distruge psihic. Tanjesti dupa ea, te deprima, te streseaza si dintr-o data o regasesti si esti iar bine. Dar diferenta dintre ciocolata si dragoste e ca cea din urma nu se termina niciodata daca e de calitate.
     Da, sunt un drogat. Cu totii suntem. Sunt imbatat in fiecare zi cu mireasma Ei si cat se poate de "high" atunci cand O ating. Nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi viata mea fara viciul asta. Ar fi groaznic, ar fi oribil. Stiu ca ma face mai fragil dar nu mai am cum sa scap de el si nici nu vreau, mi s-a integrat in ADN, e parte din mine acum, si da, ma face mai slab, dar cine zice ca trebuie sa fi puternic?
     Poate ca va intrebati de ce i-am atribuit muzei mele majuscule. Simplu. Eu cred ca daca exista un Dumnezeu el e iubire. In toate religile e mentionat ca Dumnezeu e prin propria-i fiinta dragoste. Ei bine, Ea e Dumnezeul meu. Ea este cea cu care ma inteleg perfect, cu Ea adorm in gand, cu Ea ma trezesc dimineata, Ea ma sfatuieste si Ea ma ajuta. Nu am cuvinte destule sa O pot descrie. Ideea e ca drogul meu e Dumnezeu si daca asta e un lucru rau atunci nu mai inteleg ce e binele

     Vad zi de zi oameni care se plang de iubire, care spun ca i-a ranit prea mult, care spun ca nu merita o a doua sansa, ca nu are rost sa sufere pentru asa ceva. Nu dragostea i-a ranit ci prostia, orgoliul, egoismul. Prosti destul sa creada ca si-au gasit jumatatea, orgoliosi intr-atat incat sa tina de o relatie care ar trebui sa reziste singura si egoisti, ooo, atat de egoisti incat sa ceara, sa vrea, sa astepte de la celalalt. Nu vi cu pretentii, nu gandesti, nu te mandresti, ci simti. Lasi drogul sa te cuprinda ca un virus. Cand simti ca celalalt e la fel, cand sti ca te uiti in ochii lui/ei si te vezi pe tine, cand fiecare lucru despre celalalt ti se potriveste, ai inceput sa te droghezi. Si pentru prima oara esti high. Ce bine e sus acolo... Si cand ai sa te droghezi destul, cand ai sa urci destul de sus, s-ar putea sa ma vezi si pe mine in varf de tot.
     Incetati sa mai credeti ce vedeti la televizor, incetati sa va mai faceti false iluzii despre viata, incetati sa va mintiti singuri. Nu spun ca drogurile sunt bune, nu spun ca iubirea e rea, nu spun nici ca nu e asa. Va spun parerea mea. Eu cred ca viciile ne mentin in viata, ca ele ne fac fericiti. Asa ca hai sa profitam la maxim de lucrurile astea. Hai sa mergem fiecare si sa ne drogam, fiecare cu ce simte. Sa tragem o tigare, sa gustam un vin bun, sa ne rugam, sa ne tinem iubirea in brate... Hai sa savuram putin din fericire, caci la finalul zilei, ba nu, la finalul zilelor vrem sa vedem ce-am realizat. Eu vreau sa vad o poza ca asta.

                                                              Voi ?

In toiul noptii

     Cand se lasa inserarea trupul tau gol si parfumat se asterne alene pe patul moale acoperit cu matasuri fine. Prin geam o adiere racoroasa patrunde si iti netezeste formele divine lasandu-ti un mic fior pe spate. Ma astern si eu langa tine asemeni unui chip diform, bizar ce-si cauta fara speranta jumatatea. Asemeni unui animal de prada arunc priviri lihnite catre ceea ce-mi doresc. Sunt atat de aproape de tine....
     Te tragi incet, incet, spre mine simtindu-mi caldura. Te-ndrepti spre mine asemeni unei feline ce se unduieste in lumina lunii. Cu manutele tale mici ma cuprinzi de ceafa si ma saruti usor. Doar un sarut. Atat a fost de-ajuns si mi-ai dat lumea peste cap. Te-ntorci cu spatele la mine si te invelesti cu bratul meu. Ce-mi poate fi menit a atinge... Ce piele fina, ce buze, ce sani, ce solduri...
     Te cuibaresti mai mult in mine simtind protectia ce ti-o ofer. Esti atat de puternica in esenta si totusi atat de firava...
     In cateva clipe adormi si in perfectiunea clipei simt ca am tot ce imi doresc. Nu vreau sa fiu niciunde, nicicand, vreodata. De as putea as opri timpul doar ca sa te tin langa mine pentru eternitate. Sunt fericit? Ma scald in fericire in momentul asta.
      Iti aud inima ticaind aceleasi ritmuri pe care le-am invatat deja. Nu-i inteleg limbajul dar stiu ca eu sunt cel cu care vorbeste. Asa face in fiecare noapte. Eu o ascult iar ea acopera linistea asurzitoare cu micile ei batai. Ar vrea si inima mea sa-i raspuna dar s-a oprit. Nici ea, nici eu nu intelegem pe deplin ce se intampla, de-i vis ori realitate si de e realitate, tu ce esti? 
      In fine... se face tarziu si-as vrea sa-ti spun inainte sa rasara soarele ca te iubesc. Te iubesc nespus asa cum esti tu, asa cum ma faci pe mine sa fiu. Te iubesc pentru ca langa tine traiesc in alta lume. Una mai pura, mai blanda, mai colorata. 
      Termin ce-aveam de zis, imi pun capul pe perna langa al tau, avand grija sa-ti simt parul ce se-ntinde pe umerii tai goi si incerc sa adorm. 
      Fie ca noaptea sa-ti fie calauza spre meleagurile pe care sufletul tau a luat forma.Fie ca visul tau sa-ti reaminteasca de acasa, de locul din care ai venit aici ... de Rai. Te-astept de dimineata in aceleasi brate in care ai aterizat si prima data si din care , cred eu, nu o sa mai pleci vreodata. Noapte buna !