Tuesday, May 27, 2014

Doar ea..


Romantism doar mai gasesti,
si uneori,
dar unde-i dragostea adevarata?
Traita in milioane de culori,
De pasiune si curaj imbratisata ?

Ea nu se da si nu se cumpara,
nicicum;
nici nu se pierde ori se cere.
Ea se traieste si se moare doar cu ea
Si se amplifica pan' la durere.

Ea nu se leaga absolut, sub nicio forma,
nicaieri,
de viata buna ori fericire.
E plina de urcusuri si declinuri
Umpluta fara de masura cu placere.

Ea arde in suflet patimas,
mereu,
lipsita de promisiuni desarte si ambitii
“Iubeste si vei fi iubit”
Nu este una din conditii.

Ea iti priveaza libertatea interioara
permanent
de orisice gand ori traire.
Te focuseaza pe contrastul eminent
Dintre persoane si a ta iubire.

Ea e cu siguranta pura si speciala
intotdeauna,
deosebita in felul ei ciudat.
Dar niciodata nu-i curata,inocenta
Ea fiind complexa intru complicat.

Ea face dintr-un nimeni, un nimic,
cumva,
un cineva,ceva .
Iti face din monotonia ce te-apasa
Un univers divers ce-i numai pentru ea.

Ea iti da si tot ea iti ia,
pe veci,
simtiri cum nu ai mai trait
Te face ca sa crezi ca e doar una.
“Doar ea te poate face fericit.”

Te minti, te-nlaturi de la posibilitati
nenorocit
si orb si oare pentru ce ?
Ca sa ai sufletu-mpacat
Dar viata ta pe unde e ?

Ea nu se-agata peste tot
aievea,
cum o face orice simtire
Dar cand rodeste undeva minunea
E ca un cancer fara amutire

Ea nu tocmeste pentru tine
e clar
un strop marunt de atentie.
Ea te rapeste din plictis
Testeaza limite la maxim,la perfectie.

Ea roade in interior, arsura chiar,
venin,
cand inima-i lipsita de cel drag.
Gelos e cel ce-o simte pe deplin
Si condamnat sa nu treaca acest prag.

Ea iti transforma inocenta, puritatea,
fara mila,
in aventura, haos, vag.
Te ia din lumea ta cea draga
Departe, pe un alt meleag.

Ea nu-i vulgara si fara de valoare
nicidecum
ci doar e calda si nebuna
Ea-ti pune-n sufletul blajin,mieros
Porniri fara tagda ce rasuna.

Ea se reflecta in ochi blajini
duiosi,
oglinda in spirit imortal
Cum soarele reflecta in mare
Doar raze calde de cristal.

Ea nu se poate ascunde in fire,
normal,
exista-n tot ceea ce faci.
Tu poti doar s-o imbini cu tine
Decat sa minti mai bine taci.

Ea rezoneaza-n celalalt
constant
distruge orice defect
Chiar daca nu e pe deplin egala
Nimic in lumea asta nu-i corect.

Ea te-ntareste ,te forteaza
chiar dur
sa schimbi mereu ce-i rau.
Te pune sa calci in picioare
Si ucizi pentru ce e al tau

Ea e-un miracol si-o povara,
e limpede,
nu se compara cu nimic.
O antiteza descrisa in emotii
Prin inima ce tremura aritmic.

Ea nu cunoaste nici rusine, nici orgoliu
nimic
ce ar putea s-o duca spre pierzare.
Pentru cine-o detine in fiece chip
E leac pentru orice si alinare.

Ea molipseste totu'n calea ei,
schimband,
sub orice forma om si loc.
Preface in mod magic neplacutul
Facand dntr-un asin un inorog.

Ea iti ofera in ceas de moarte
incrancenat
atunci cand nu mai ai nimic, speranta.
Iti da un scop sa mai traiesti
Goneste ignoranta.

Distrugi,sfarsesti si infestezi
nesabuit
tot ce-ntalnesti in jurul tau.
Pana cand ea-ti apare in plan.
Si ti-ai gasit un Dumnezeu.

Ea e ceva neconceput
sfintit
far' de asemanare.
Traiesti, iubesti pan' la sfarsit
Caci dragostea nu moare.

Ea nu dispare,nu se duce
niciunde
chiar de o izgonesti.
Adanc in inima s-afunda
Cu amintiri tu o hranesti.

Ea e suspin,frumos,divin
miracol
sfarsind terestru in pacat.
Ea naste printre inimi blande
Si altereaza neincetat.

Ea este necesara doar cand e;
esenta
ce roieste in univers necunoscut
E loterie atunci cand te gaseste
Placere ori chin nemaivazut

Ea este incontrolabila mereu
nesabuita
in ceea ce creeaza
Gonesti prin viata clandestin
Si fara ea ti-e groaza.

Ea te transforma-ntrun ciudat
un maniac
cu vise mari de egoist.
Ea stie tot ce simti,vorbeste
In mintea ta de nedescris.

Ea este tot ce poate fi
perfecta
azi,aici si acum.
Iti da senzatia ca plutesti
Dar nu mai poti sa iesi din fum.



Thursday, May 22, 2014

Noapte

     O seara racoroasa de mai! Urme de agitatie pateaza linistea amurgului, iar soarele, parca plictisit de atata miscare se retrage in sanctuarul lui, tragand dupa el ultimele raze sangerii ale zilei. Acolo undeva, unde lumina se izbeste de crusta maiestuoasa a Pamantului, unde abisul isi atinge limitele, acolo, undeva, speranta si iubirea mea isi incearca norocul la fereastra celei mai frumoase femei. Aceeasi fereastra la care mii de barbatii si orgolii s-au frant este acum sub presiunea dorului meu...iar tocul vibreaza sub semnul amorului meu parca prea insistent.Ce altceva ar putea misca filtrul  dintre protectia camerei sale si pustietatea lumii la ora asta tarzie, intr-o noapte atat de docila si macabra daca nu o dragoste dainuitoare si arzatoare?
     Mi-o imaginez imbracata intr-o rochita de noapte de un bleu proaspat, racoros, invelita intr-o plapuma alba ca de omat si mult prea grea pentru trupul ei gingas. O vad aruncand in parfumul camerei mici rasuflari fierbinti, cutremuratoare. Ii consider mintea zvarcolindu-se la granita dintre realitate si vis, nemaiputand sa controleze corpul ce se asterne mult prea inocent in patul gol. E atat de fragila si totusi atat de puternica in indiferenta ei...Sunt aproape sigur ca nici nu remarca gandurile mele fortandu-si intrarea...
     Stau deja de ceva timp si parca sper in gol. Ma ridic din pat mai mult din disperare si merg la baie. In oglinda vad un romantic mult prea inrait pentru ateismul emotional din ziua de azi. De ce continui sa cred ca-i la fel cand ea probabil imi considera existenta in viata ei asemeni unei ploi de vara, placuta si energica dar mai cu nimic speciala. Parasesc lumina orbitoare si reflexia chipului meu obosit si ma indrept catre pat, lipsit de orice speranta. Dar inainte sa ma culc  remarc un vant usor ce tremura in cearsafuri. Reconstruiesc traseul spre odihna, grabindu-ma sa inchid fereastra, iar cand o fac, ceva nemaipomenit se intampla.
     Un sunet infim imi gadila timpanul, se incruciseaza cu ideile mele si se rataceste in trecutul imediat. Ma intorc speriat cu fata spre luna, ma apropii de balcon si simt... Ating geamul cu degetele tremurande si simt mai tare...Dar ce e asta? Nu stiu ce se intampla. Ma uit cum geamul tremura agresiv in tocul lui - un fulger mental, un zambet lung, si stiu...

Trezirea !!

                                                                 


Chiar nu conteaza cum vorbesti
Ci ceea ce-ti doresti sa spui
Felul in care te gandesti,
Ideea in care te propui -

Nu minti pe nimeni far' de rost
Nu'nseli din prea multa iubire
Nu poti sa-i iei pe toti de prosti...
Dupa pacat nu-i izbavire.

Crezi ca mai poti sa pacalesti
Cand tot ce-ai fost e un esec?
De ce tot haos iti doresti?
Chiar nu mai pot sa te-nteleg.

Visezi sa te ridici din praf,
Sa te renasti ca phoenix-ul.
Esti singurul tau coregraf,
Nu-ti ruina spectacolul !

Degeaba intelegi conditia
Si o percepi ca pe-un cosmar...
Cat timp nu schimbi munitia,
Tu tragi in gol,cu gust amar.

Esti sec, esti plin, nici nu mai stii
Ce mai traiesti, ce iti doresti...
La dracu, cine vrei sa fii?
Cand ai de gand sa te gasesti?

Si cand te-ntorci ,cand vii,ce esti?
Ce monstru te mai reprezinta?
Cu cate voci ai sa graiesti?
Pe cate-ai sa le pui sa minta?

De te privesti, esti o epava.
De te asculti,te ingrozesti
Ai lacrimi multe,si de lava.
Prin ochi de jale te privesti.

Tre' sa-ntelegi ca esti perfect
Ca cineva asa te vede
Ca pentru ea nu esti defect.
Ci esti o floare in iarba verde

Nu mai rastalmacii memorii
Vrei sa te schimbi ,fa-o acum!
Greselile sunt azi istorii.
NU VREI sa te intorci din drum.

De vrei sa traiesti in povesti
Cu doar un lucru tu ramai.
Ca nu conteaza ce vorbesti
Ci ceea ce-ti doresti sa spui.

Wednesday, May 21, 2014

The things you feel :

      Do you love her ?
      Do you ever stare at the ceiling wondering if she dreams about you? Do you ever feel her ghostly touch on your chest and the heat that comes with it ?
      I was asking myself these. Then, yesterday i thought some more and i came to this:


      I miss her legs crossing mine and those cold feet. I miss her little ass stuck to my body while her hand grabs me closer just to fell my vibe, just to keep her warm and protected. I miss the nights when she does that, when she turns around in her deep sleep covering me with her hair... that long, soft, sexy hair ...
      I miss the mornings when she wakes up with that lazy face of hers and she forces a smile just to make my day better. Her tiny,gentle hand crossing my hair with insecure movements. Her kiss creating the greatest reactions in my body.The tension,the sparkles in her eyes...i think i am too careless to call sparkles the flames that burn my demons everyday, from the heat of which my iced hell is melting, just like my manhood.
      Day by day i see how special she is. I make sacrifices for her but i never call them that. I don't charge the beautiful things we make with such a connotation. We are doing them because it makes the other happy, it makes us, both, happy. And when we are happy, we play. We play like two kids, running around, tickling, pinching each other with joy.
      I see the world through her eyes and it is perfect.
      She is the music that doesn't play in your ears but in your body, the one that makes you dance for no reason. The sound that gets stuck on your brain and never gets out again, but me,  i never play it at lower volume, i never shut it down.
      I always wondered what she would have done if she was in trouble, then i looked inside and felt my little angel lighting my darkness. I sometimes feel like that, when i make a decision , when i need support, when i feel alone....
      I miss the strength she gives me , the man she makes me look like. I never felt so special before and i never will.
      I don't search my happiness anymore because i found out where it is, it's in her, but not inside, it's literally, materialized in her. She's the woman of my life ! I need her !
      Will i ever feel otherwise ? Hell no.

      So do you think you feel this? Do you know what you feel?


       Do you love her ?