Obisnuiam sa spun acum mult timp ca imi doresc sa cunosc multe femei cu care sa fac sex, ca vreau sa vad locuri minunate si ca sper ca intr-o zi sa am foarte multi bani. Asta intelegeam printr-o viata frumoasa.
Nu am inteles decat de curand ca viata nu e frumoasa decat impartita cu cineva. Doar tu-mi spuneai la un moment dat ca acasa nu e un loc, ci o persoana. Esti atat de romantica... Am realizat ca nu imi regasesc bucuria decat in zambetul tau, cel mai frumos si cutremurator zambet pe care l-am vazut.
Mi-aduc aminte cum ne-am cunoscut si cat de neincrezator eram ca o sa te am vreodata. Mi-aduc aminte cum ma minteam ca nu te plac si totusi cat de bucuros eram cand imi spuneai ca iti lipsesc. Nici acum nu pot sa imi explic ce te-a facut sa ma alegi pe mine dintre toti. Tot ce stiu e ca ai ales bine.
Intotdeauna mi-am imaginat ca dragostea te loveste pe strada si te da cu curu'-n sus dar nu e asa. Ea intra ca un venin in inima si se imprastie in tot corpul cu timpul, incet. Da, dragostea e ca un venin ce te omoara incet incet, dar nu cred ca e un mod mai frumos de a muri.
Stau singur in camera asta si ma gandesc la tot ce ai facut pentru mine. Stau si realizez cum m-ai transformat din pustiul ce eram intr-un barbat. Ma tot intreb mereu daca ai sa fi aici intotdeauna cand o sa am nevoie de tine. Nu as putea spune vreodata ca am invatat tot, ca am inteles totul la tine. Esti un mister ce m-a cuprins pe de-a-ntregul si-mi place. Al naibii sa fiu daca nu ador chestia asta.
Schimb subiectul si ma gandesc la cat de scurta e viata si cat de multe as vrea sa iti arat pe lumea asta. In cate locuri as vrea sa mergem, cate lucruri as vrea sa facem, cate imbratisari calduroase vom imparti de-a lungul vietii, cate saruturi se vor pierde pe trupurile noastre fierbinti in orele diminetii, cate gemete de placere vor rasuna in noapte si cate priviri, fixe, pline de pasiune vor fi trimse dintr-un suflet in altul. Abia astept ziua in care am sa ma trezesc dimineata langa singura fata pe care as putea vreodata sa o iubesc mai mult decat pe tine, sa o iau in brate, sa o pup si sa realizez cat de frumoasa e. Sa-mi spuna: Neata tati, te iubesc! iar o mana fierbinte sa ma mangaie pe ceafa si o voce la fel de calda, care obisnuieste de ceva timp sa imi dea fiori sa spuna "A vrut sa zica: <<Te iubim>>"
As fi in stare sa te pastrez langa mine atata timp? Oare am sa aud aceste lucruri vreodata? Oare merit? Nu stiu. Nimeni nu poate sti. Dar n-am sa stau cu mainile in san sa astept vreo minune. Am de gand sa te cuceresc in fiecare zi, sa iti aduci aminte cu fiecare clipa care trece unde ti-e locul si unde intotdeauna iti vei gasi alinare. In aceleasi brate care te vor incalzi in noptile reci, care te vor trece pragul, care-ti vor indeplini orice dorinta si care sper eu , vor fi ale mele.
Nu vreau sa te trezesti langa mine si sa spui: asta nu mai e barbatul de care m-am indragostit. De fapt, nu vreau sa te trezesti niciodata. Vreau sa traiesti in visul asta frumos alaturi de mine. Dar vreau e un cuvant atat de posesiv si nu detin nimic la tine. Tot ce am e tot ce imi daruiesti tu, desi aud cateodata, cand e liniste si sunt singur inca un ticait in piept. Cred c-ai uitat ceva la mine :-??
Probabil simti acelasi lucru. Probabil lupti in fiecare zi ca sa ma tii langa tine dar nu am nevoie de asta. Sunt mult prea lipicios ca sa ma dezlipesc de tine. Nu, nu vreau sa faci ceva pentru mine. Tot ce-mi doresc e sa te-asezi intr-un fotoliu imens de plus, sa te lasi pe spate si sa vezi lumea din jurul tau ca pe un regat. Iar eu o sa am grija sa te fac regina mea. :*
